Rugaciunea de vineri
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul
cel dulce al sufletului meu, în aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce
ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc înaintea
Ta, cum ca eu sânt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.
Ma rog însa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma învrednicesti
cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta
si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel îndurat ai rabdat pentru
mântuirea mea. Întareste-ma, o, Doamne ca de astazi înainte
sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele
si vointele mele cele rele. Sadeste în inima mea întristarea de
moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si
femeile purtatoare de mir, ce stateau lânga Crucea Ta.
Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea
Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neînsufletite,
când s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vîrtos, cum te-a cunoscut
tâlharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus în
rai. Da-mi, Doamne, si mie, tâlharului celui rau, Darul Tau, precum
atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi,
si cu buna întoarcere si cainta ma aseaza împreuna cu el în
rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.
Ma închin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic
catre dânsa: Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat
si pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucura-te, pom binecuvântat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care
ne-a mântuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care
ai sfarâmat usile iadului.
Bucura-te, cheie împarateasca, ce ai deschis usa raiului.
O, Hristoase al meu rastignit, câte ai patimit pentru noi! Câte
rani, câte scuipari si câta ocara ai rabdat pentru pacatele noastre
si pentru a ne da înca pilda de adevarata rabdare în suferintele
si necazurile vietii acesteia!
Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne
îndreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru
ne pedepseste în aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapâne,
ca la necazurile, ispitele si durerile câte ar veni asupra mea, sa-mi
înmultesti împreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc,
ca neputincios sânt de nu ma vei întari; orb de nu ma vei lumina;
legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face îndraznet; pierdut
de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca
Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma închin si o maresc,
acum, si pururea si în vecii vecilor. Amin.